127 ani de la nașterea Ecaterinei Teodoroiu

Azi, 14 ianuarie, este ziua Eroinei. Este ziua celei ce, cu onoare, a întruchipat spiritul poporului român. Este ziua în care, în 1894, se năștea Ecaterina Teodoroiu, Eroina de la Jii, căzută la datorie în crâncenele lupte de la Mărășești. Simbol al eroismului , Ecaterina Teodoroiu, reprezintă pentru poporul român reperul devotamentului și iubirii față de patrie duse la absolut. A fost ostașul entuziast, îndrăzneț și neobosit. A fost ostașul mândru că apără țara. A fost ostașul ce a primit moartea cu bucuria împlinirii datoriei față de patrie. Și-a dat jertfa supremă lipsită de orice trufie, animată de cel mai curat sentiment de eroism. A murit pentru țara ei, ridicându-se la nivelul celor mai mari viteji ai țării. A fost Ioana D’ Arc a României.

Destinul acestui remarcabil personaj începea în  ianuarie 1894 la Vădeni, azi cartier al orașului Tg-Jiu, locul în care se năștea Cătălina Toderoiu.  În primii ani a învățat în sat, iar în 1909 absolvea școala româno-germană din Tg-Jiu. Entuziastă, si-ar fi dorit să devină învățătoare, s-a pregătit la București unde a urmat și cursurile unei școli de infirmiere. În această perioadă a intrat în contact cu primii cercetaşi din România, iar din anul 1913 făcea parte din organizaţia de cercetaşi denumită cohorta „Păstorul Bucur”, condusă de Arethia Piteşteanu.

Luptele din 1916 au trimis-o pe Ecaterina să îngrijească răniții din spitalul din Tg-Jiu. Apoi s-a cerut pe front. În 10 octombrie 1916 a avut loc prima bătălie de la Jiu, iar trupele Armatei I Române, comandate de generalul Ion Dragalina, au respins o puternică ofensivă inamică, soldatul Ecaterina Teodoroiu aflându-se în primele linii ale frontului. La 14 octombrie 1916, în timpul primei ofensive germane peste Munții Gorjului, Ecaterina a luat parte alături de populația civilă la luptele de la Podul Jiului, contribuind la respingerea atacului german.

A fost capturată de către nemți, a tras cu revolverul în santinela care o escortează. Fuge alături de alți prizonieri și  e rănită în piciorul drept. A ajuns la București, apoi la Iași, la Spitalul ”Regele Ferdinand”. Regina Maria o sfătuiește să rămână în spatele frontului și să îngrijească de răniți

Dar dorea să lupte. În ianuarie 1917, îngrijește de răniți. Pe front, i se duce vestea.  ”Nu mai eram copilă, vream să lupt, să pot urma, să fiu alături de ostași…, și să răzbun pe ai mei și țara. N-am plâns, dar am simțit în suflet atâta ură și-atât dor să fac ceva de seamă; o sete de sânge, de moarte, că m-am speriat singură de schimbarea ce s-a făcut în mine”…spunea Ecaterina Teodoroiu.  Pe 22 august pe câmpul de lupta de la Dealul Secului strigă soldaților ei: ”Înainte băieți, înainte, sunteți cu mine!” gloanțele mitralierei inamice îi sfârtecau pieptul, lăsând-o fără suflare.

Gloria și eroismul Ecaterinei Teodoroiu au rămas și vor rămâne repere în conștiința poporului român, a noastră a tuturor pentru eternitate.  Azi, la ceas aniversar, când se împlinesc 127 de ani de la nașterea Eroinei de la Jiu, întreg colectivul Colegiului Național ”Ecaterina Teodoroiu” Tg-Jiu, profesori și elevi laolaltă, aduc cinste și omagiu celei ce și-a jertfit viața pentru pământul strămoșesc. Păstrăm vie și ducem mai departe memoria Ecaterinei Teodoroiu ca pe o îndatorire morală iar faptele ei au reprezentat  repere de atitudine și conduită în cei 100 de ani de existență ai școlii noastre.

Publicat in: : Anunturi