Manifest pentru pace
Provocarea celor de la Adobe Youth Voices a fost mai mult decât interesantă: într-o societate din ce în ce mai haotică, care descoperă treptat substratul uman, violenţa, care ne dezbracă de ceea ce ar trebui să reprezinte avantajul oamenilor faţă de animale, raţiunea, o iniţiativă care să atragă atenţia asupra acestui proces care ne surprinde ”dezarmati” este extraordinară. Cum a răspuns Colegiul Ecaterina acestei provocări?
Prin 10 filmuleţe de nota 10, realizate de elevii claselor a-IX-a, a-XI-a şi a-XII-a, sub coordonarea doamnei profesoare Mihaela Runceanu, echipajele clasei a-IX-a, având un fond muzical extrem de emoţionant, au reuşit să surprindă principalele forme de violenţă: violenţa care poate strica o prietenie, cea care poate traumatiza pe viaţă copilăria unui copil, violenţa domestica, violenţa asupra animalelor şi, la nivel global, violenţa prin războaie.
Toate formele de violenta declanşează amintiri dureroase, ”cicatrici” fizice şi, cele care nu se pot şterge niciodată, rănile sufleteşti. M-au impresionat ”bobocii” noştri care au dat dovadă de o maturitate extraordinară, relevând, printr-o suită de poze impresionante, mesaje prin care să înţelegem că sutem oameni şi, mai presus de lovituri sau înjurături, putem acţiona ca nişte oameni: ”Peace, faith and love”, ”Violence can ruin everything”, ”Control yourself”, ”There is a hope”, ”The world is in your hands”, semnul păcii-porumbeii albi-, animalele care inspiră o linişte sufletească şi o nobleţe a sufletului la care ar trebui toţi să aspirăm sau chiar momentele din viaţa fiecăruia-o floare, un zâmbet, un cuvânt-, toate par să spună acelaşi lucru: ”Make love, not war” :). Proiectele celor de la clasele a-XII-a au venit să încununeze ideile anterioare, prin monologuri emoţionante, înţesate de poveşti dureroase, care sunt realităţi, din păcate, pentru unii dintre noi.
Câte eposuri nu conţin măcar o secvenţa tragică? Câţi părinţi nu cred că educaţia se face cu bătaia, cu violenţa fizică sau cea verbală? Câţi nu înţeleg că acţionând astfel, nu fac decât să transmită generaţiilor următoare o mentalitate chinuită de comunism, de carcere ale violenţei? Câţi copii nu sunt traumatizaţi, câte femei nu suportă zilnic agresiuni doar pentru a se sacrifica? Un sacrificiu zădărnicit de conştientizarea, în ultima clipă a faptului că viaţa nu trebuie trăită printre palme, în ”sclavia” unor oameni care nu reuşesc să depăşească stadiul de ”animale preistorice”.
Concluzia? Departe de a fi un alt clişeu, violenţa trebuie îndepărtată! Este mai mult decât un proiect, este o mişcare ”de rezistenta”, mai mult decât un formalism, este o ”desteptare”, o revoltă! O revoltă a noastră către cei care ne sufocă, către Ei!
Publicat in: : Activitati Educative, Evenimente
Comentarii recente